Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca
nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul,
cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte,  educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte.
De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: "Doamna,
dar sunt puse invers..." Intr-adevar, erau pe picior gresit...
Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le
puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau 
incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum
trebuia.
Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!"
In loc sa strige la el:"De ce nu mi-ai spus??", educatoarea si-a
muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele fratelui meu.
Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi."

Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa rada? A reusit
totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele.
Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a
intrebat: "Si acum, unde iti sunt manusile?Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!"
Raspunsul?
 "Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd..."